21 de zile. 21 de ţări. 2 continente. 3 bărbaţi: ziua cu cea mai lungă distanţă în cel mai scurt timp!

200km/h - nu a fost o problemă pentru Opel Insignia Country Tourer, dotat cu motor 2.0 CDTI!

12.07.2015

Enlarge

Ne trezisem dimineaţă lângă Hamburg, într-un hotel minimalist. Dormisem vreo 3 ore şi trebuia deja să începem pregătirile pentru o nouă distanţă. După o mâncare ce abia putea fi numită mic dejun, am mers să alimentăm maşina la o staţie diesel din apropiere. În rezervor au încăput vreo 67 de litri, din cei 70 de volum total. Hm, ne-am gândit noi, aveam atât de puţin combustibil rămas în rezervor?...


Când am ieşit pe reţeaua de autostrăzi germane, era aproape amiază, iar noi aveam în faţă o distanţă aproape ireală pentru această zi: 1,250-1,300 km! Nu e de mirare, deci, că am călcat pedala acceleraţiei din plin, atât cât ne-a permis traficul. La un moment dat, traficul se mai rarefiase şi am reuşit să atingem viteze de 200 km/h! Absolut legal! Cu Opel Insignia Country Tourer 2.0 CDTI, cu 170 CP la activ.


Peste ceva timp intram în Olanda. Punctul nostru de popas din această ţară era Eindhoven, un oraş minunat, care ne-a întâmpinat cu o diversitate fascinantă. Am parcat maşina într-un spaţiu subteran premiat cu titlul de parcarea anului nu ştiu cât în Europa (n-aveam habar că există şi asemenea premii) şi am mers în centrul pietonal al oraşului. E ceva special în oraşul acesta, ne-am zis noi. Multe lucruri pe care să le admiri, de la oameni şi biciclete, până la arhitectură şi stil.


Am urcat în maşină, am plătit 4 euro pentru parcare şi duşi am fost spre Belgia. Acolo, în Belgia, ne-am oprit tocmai în Ghent,un renumit oraş belgian, nominalizat de mai multe ori printre cele mai frumoase ale lumii! Centrul acestui oraş, explorat de noi la apus de soare, ne-a dat bătăi de cap enorme, însă! O mulţime de interdicţii, o mulţime de redirecţionări pentru cei de la volan. Într-atât de multe, încât l-am rătăcit pe Alex în plin proces de creaţie. Ghent, însă, e un oraş cu adevărat fascinant.

 

În Belgia, însă, nu ne-au plăcut deloc staţiile de alimentare cu combustibil. Au o regulă deocheată prin care trebuie să plăteşti în avans ceea ce vrei să alimentezi, iar când faci plinul trebuie să ghiceşti cantitatea. Orice rugăminte de a le lăsa nişte bani cash temporari pentru a alimenta plin şi apoi a achita de facto, e inutilă. Lipsă totală de amabilitate în toate staţiile în care am intrat. Oroare faţă de orice cetăţeni străini.

 

A urmat un sprint nebun pentru noi, după Ghent. Orele treceau, între timp maşina mergea deja pe teritoriul Franţei, iar oraşul francez Poitiers, destinaţia noastră finală, era încă departe de tot. Îi prevenisem pe cei de la hotel că vom ajunge extrem de târziu, dar în toiul nopţii kilometrii erau interminabili.


Am ajuns în Poitiers spre ora 4 dimineaţa. Istoviţi. Sleiţi de lipsă de somn. E un oraş frumos, dar îl vom descoperi dimineaţa. Expediţia are şi zile istovitoare, de aia şi o numim expediţie, că altfel ar fi pur şi simplu o vacanţă frumoasă.

 

Sursa: www.piataauto.md