Puşi la încercare în inima Africii!

Cei 3 moldoveni aventurieri şi Opelul lor expediţional au avut parte de cel mai dur test de până acum!

19.07.2015

Enlarge

Ne simţeam cu toţii împliniţi că tocmai ajunsesem la dunele Saharei, cel mai dur şi mai mare deşert al planetei. Sahara a fost cel mai îndepărtat punct al expediţiei noastre.

 

În faţă, aveam vreo 150 de kilometri de traseul prin deşertul Sahara, de relief diferit, după care trebuia să traversăm imenşii munţi Atlas. Anatolie, însă, ne propusese să o luăm pe un alt drum de traversare a Atlaşilor.


Sistemul de navigare, însă, funcţiona cu mici întârzieri şi întreruperi, inclusiv de poziţionare a maşinii pe hartă, întrucât în această parte a lumii şi simpla conexiune cu sateliţii poate fi o problemă. Din această cauză, nimeni din cei 3 bărbaţi de la bord nu am observat că Anatolie a virat dreapta un pic mai devreme decât ar fi trebuit…

A urmat un drum asfaltat curios de îngust. Pe el nu ar fi încăput două maşini alături, dacă acestea n-ar fi încetinit şi n-ar fi intrat pe acostament.


Apoi au început serpentinele mai serioase, iar alături se înfăţişa deja depresiunea tot mai mare formată de munţi. Partea provocatoare a întregii scene era faptul că drumul era la fel de îngust – de o singură maşină, iar între el şi prăpastie nu exista vreun gard sau vreun pilon de protecţie.


Însă drumul n-a fost la fel de bun pentru multă vreme. În scurt timp asfaltul a prins a avea tot mai multe găuri, iar ceva mai sus, din asfalt a rămas doar nişte pietriş. E un offroad din cele mai dure  şi nu înaintasem decât vreo 7-8 kilometri din regiunea muntoasă!

 

Am ajuns să traversăm fluxuri de râuri pe traseul nostru, iar din pietriş nu mai rămăsese nici urmă! Pentru prima dată ne-a bătut gândul că maşina expediţională ar putea să nu reziste acestor condiţii, mai ales că nu ştiam cât vor ţine ele şi cum vor evolua mai departe! Până aici, Opel Insignia Country Tourer s-a comportat admirabil, neavând nicio singură defecţiune!

 

Eram bucuroşi, în acel moment, că am avut inspiraţia să alimentăm atunci când am pornit, iar un rezervor plin înseamnă pentru Insignia Country Tourer 2.0 CDTI 170 CP cel puţin 1,000 km autonomie. Sistemul digital de navigare a cedat, la un moment dat, arătându-ne să o luăm spre un drum care nu exista în realitate, iar harta de hârtie nu ne ajuta prea mult pentru că nu întâlnisem recent localităţi ca puncte de reper.

 

Am avut parte de peisaje absolut incredibile, care ne-au lăsat profund fascinaţi. Un canion ameţitor, abisuri fioroase, munţi superbi!... Iar maşina noastră înainta prin condiţii absolut sălbatice. Cert e că suspensia lui Insignia Country Tourer reuşea să înghită toate aceste şocuri dure a carosabilului.

 

În următoarele 3 ore, înaintasem vreo 40 de kilometri în total. Mult prea puţin, dacă e să gândim geografic, la mărimea munţilor Atlas. Dacă există o regulă de aur la volan, în Africa, aceasta e să nu conduci pe timp de noapte! Şansa unui accident e uriaşă.
 

 

Un telefon mobil în sfârşit a găsit nişte sateliţi şi ne-a informat că suntem încă departe de a fi traversat munţii, dar, teoretic, există şansa să ajungem la un drum naţional ulterior. Am continuat să înaintăm şi sărmana Insignia Country Tourer avea deja parte de multe ore de un tratament dur de tot. Dar a rezistat cu excelenţă!

 


După ce am atins o altitudine de 2100 metri, am început, în sfârşit, a coborî cu adevărat. Cei vreo sută şi ceva de kilometri de mai departe au fost de un pericol extrem, pe care-l simţeam de peste tot. Mai mult din jumătate de motociclete şi motorete nu sunt iluminate şi trebuie să le vezi siluetele din întunericul iluminat cu farurile maşinii tale. Mai mult ca atât, o mulţime de oameni merg pe drum, pe acostament sau chiar prin mijlocul lui. Am făcut unicul lucru pe care cu sfinţenie nu trebuie să-l faci în Africa – să conduci noaptea.

 

Am ajuns noaptea târziu la hotelul din Marrakech, vii şi nevătămaţi, cu maşina intactă şi perfect funcţională. Eram extraordinar de obosiţi, iar cei de la hotel s-au oferit să ne ducă ei, cu o maşină de-a lor, până în centrul oraşului să luăm o cină târzie.


A fost ultima seară africană a noastră, după peste 2,000 km parcurşi doar prin Africa! Astăzi dimineaţă pornim de zor spre Ceuta. Cine ne spunea că nu vom ajunge cu un Opel în Africa? Spulberaţi-vă toate stereotipurile despre Opel! Maşinile Opel din zilele noastre sunt cu totul altceva decât cele pe care le ştiţi din anii ’90, iar familia Insignia, în mod special, are o reputaţie impecabilă de fiabilitate.

 

Sursa: www.piataauto.md