Bine te-am găsit, Africa!

Cei 3 moldoveni aventurieri au ajuns pe continentul African cu ajutorul lui Opel Insignia Country Tourer!

15.07.2015

Enlarge

Eram în Spania, încă, aproape de orăşelul Algericas şi, deci, aproape de strâmtoarea Gibraltar. Aveam cumpărat un bilet dus-întors la feribotul spre Maroc, iar plecarea spre Africa era programată pentru ieri dimineaţă, la 08:00. Regiunea Ceuta, acolo unde urma să ajungem noi cu feribotul, aparţine Spaniei – e un teritoriu strategic de câţiva kilometric pătraţi aflat sub jurisdicţia Spaniei. Am mers cu feribotul doar o singură oră.

Însă peste vreo oră ancoram la ţărmul Africii, iar noi urcam toţi trei la bordul antilopei noastre – aşa am botezat-o între timp pe Opel Insignia Country Tourer – şi păşeam pe uscatul Africii. Aici am avut prima mare surpriză! Sistemul de navigare al maşinii înţelege doar regiunea Ceuta din tot continentul african – în rest n-are habar de drumuri, ţări sau localităţi. Mai avem o tabletă cu un sistem de navigare, care are harta Marocului, dar nu şi posibilitatea de ghidaj prin ea. Trebuie să căutăm soluţii. „Vom cumpăra o hartă de hârtie, iar până atunci ne ghidăm de indicatoarele rutiere. Urmăm direcţia oraşului Casablanca iniţial, iar apoi spre Marrakech!”.

În scurt timp eram la vamă. Ieşirea din Spania am făcut-o repede, fără opriri. Postul vamal marocan, însă, a însemnat vreo oră şi jumătate de comunicare, plăcută ce-i drept, cu operatorii vamali de toate rangurile, în consecutivitate strictă cu ierarhia funcţiilor lor. Şeful biroului vamal a dorit să comunice personal cu noi, aflând mai multe despre expediţie. A părut în final plăcut impresionat şi le-a spus şi celorlalţi că e vorba de o expediţie frumoasă şi benefică pentru Maroc, deci ei ne susţin intenţiile.


Şi uite că într-un final am auzit un „bun venit în Maroc” şi am putut urca la bordul lui Opel Insignia Country Tourer ca să alergăm spre tărâmurile Africii! Drumurile de aici inspiră deja pericol, mai ales pentru turişti. O mulţime de oameni stau pe margine, pescuind maşini pentru scopuri neclare. Peste vreo 50 de kilometri am dat peste o staţie peco şi am cumpărat o hartă detailată a Marocului, pe hârtie, de acolo.


Am oprit în scurt timp să aruncăm o privire spre portul Tanger, iar apoi am revenit pe autostrăzile marocane şi ne deplasam spre Rabat, capitala ţării. Da, Marocul are autostrăzi de o calitate neaşteptat de bune, care leagă marile oraşe!


Relieful devenea tot mai interesant, dar atât Rabat, cât şi Casablanca, sunt oraşe situate pe coasta Atlanticului, iar apropierea de coastă le asigură o geografie mai verde. După vreo 400 de kilometri de drum prin Maroc deja, ne-am hotărât să intrăm, totuşi în Casablanca. Traficul urban e infernal, fiecare urmează propriile reguli şi traiectorii şi trebuie să fii cu ochii în 16 ca să nu te pomeneşti zgârâiat de cineva sau chiar accidentat mai serios. Iar cât riveşte Casablanca, nu exista decât o scurtă stradă marină, lângă o moschee, fără prea multe cafenele pompoase. În plus, în Maroc mai sunt câteva zile de Ramadan.

 

Am parcat pe o stradă, în cele din urmă, pentru a explora împrejurimile şi a vedea dacă putem găsi vreun local să luăm prânzul totuşi. Era o stradă relativ centrală, însă gunoiul mocnea de jur împrejur, aruncat pe unde vrei. De prin branhiile gurilor de canalizare răzbătea un miros ucigător. În schimb, Anatol a găsit magazinul unui operator de telefonie mobilă de pe aici, de unde a cumpărat o cartelă de internet mobil 4G, cu 7 GB trafic inclus, la doar 10 dolari. Acum vom avea Google Maps în timp real!

 

Am ieşit din Casablanca trecând printr-un ambuteiaj infernal şi haotic şi am ajuns cu bine pe autobahn. Până aici fusesem taxaţi cu 100 de dirhami pentru folosirea autostrăzilor – cam 10 dolari – iar mai departe, spre Marrakech, ar putea urma o sumă similară.

 

Drumul spre Marrakech a fost mult mai pitoresc. Temperatura termometrului a urcat văzând cu ochii spre 43 de grade Celsius. Priveliştile din jur erau capabile să-ţi taie răsuflarea prin magnificul lor. Tot drumul până aici am menţinut viteza legală de 120 km/h pe autostrăzi, Iar într-o vale lungă, admirând priveliştile, ne-am desconcentat un pic şi când colo hopa! – un poliţist apare în faţă, direct pe autostradă, şi ne trage pe dreapta! Am fost prinşi cu depăşire de viteză, nu prea gravă, de 136 km/h în locul celor 130 km/h în care eşti iertat. A trebuit să plătim pe loc o amendă de 300 de dirhami, adică vreo 30 de dolari.

 

Drumul nostru de mai departe a fost martorul unor crâmpeie de furtuni de nisip. Era un cer magnific alături, iar apusul devenea tot mai iminent. După mulţi kilometri şi alţi vreo 75 de dirhami plătiţi pentru autostrăzi (7.5 dolari) ajungeam şi în Marrakech. Am explorat un pic străzile Marrakech-ului, apoi am parcat în faţa luxosului nostru hotel. Am rezervat unul din cele mai bune hoteluri din regiune prin Booking.com, pentru că ne doream şi o cină inclusă, şi un dejun, şi o parcare mai ferită de public.


Antilopa noastră, Opelul nostru Insignia Country Tourer e un adevărat erou până aici! Avem 7,730 km parcurşi în această expediţie deja, şi în tot acest răstimp maşina a funcţionat absolut impecabil. Chiar şi temperaturile de 43 de grade şi năduful de afară nu o pun în dificultate! Nici praful, nici pietrişul, nici ritmul nebun de exploatare! Sperăm că „antilopa” noastră va continua în acelaşi ritm admirabil!

 

Era apus de soare în Africa. Soare de o parte a cerului, furia fulgerelor de cealaltă. Am urcat la bord şi ne-am întors la hotel pentru cină. Pentru că astăzi ne vom îndrepta spre Sahara! Pentru că astăzi seara sperăm să ajungem cu bine într-o oază din deşert!

 

Sursa: www.piataauto.md